Stiu ca nu e de mancare dar i love snow! Ma face sa ma gandesc la copilarie, iarna pe ulita... cand ne faceam gauri in pantaloni pe partie si veneam acasa cu sosete ude, dintii clantanind in gura si turturi verzi la nas iar in suflet o speranta uriasa ca maine o sa ninga de zece ori pe atat. Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?
Iarna este mai frumoasa la voi, sunt niste poze perfecte in concordanta cu sentimentele descrise de tine....imi inspira liniste si lipsa grijilor exact ca in copilarie...nu are rost sa iti pun poze cu iarna din Bucuresti...
RăspundețiȘtergereAm intrat pe blog sa gasesc ceva bun sa ma inspir pentru wkd si uite ca m-ai facut nostalgica...cum ieseam noi toata scara cu saniile si ne dadeam pe derdelusul ala din spatele blocului...atunci nu erau atatea masini. Si tragedie mai era cand indraznea vreun parinte fara suflet sa ne cheme in casa....O tempora....imi pare tare rau ca al meu copil nu va putea nicicand sa experimenteze trairile si bucuriile marunte care noua, ne-au marcat copilaria!
Have a nice wkd!
Ralu